VEXATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Contrariant; ofensator, jignitor; vexant. [Pron. -riu. / cf. fr. vexatoire]. Vezi definitia »

TESTIMÓNIU s. n. mărturie, dovadă; act, document care certifică ceva. (< lat. testimonium) Vezi definitia »

OFÍCIU, oficii, s. n. 1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituții; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. 2. Îndatorire (specială), funcție, slujbă. ◊ Loc. adj. și adv. Din oficiu = (care este) în conformitate cu o dispoziție dată de o autoritate (și nu la cererea cuiva); fig. în mod automat. ♦ (Înv.) Decizie, decret domnesc. 3. (La pl.) Ajutor, serviciu, înlesnire. ◊ Bune oficii = intervenție binevoitoare în scopul unei concilieri; servicii făcute cuiva. ♦ Rol, funcție. 4. Slujbă bisericească, serviciu religios. 5. (Rar) Încăpere anexă a sufrageriei, în care se pregătesc cele necesare pentru servirea mesei. [Var.: (înv.) ofís s. n.] – Din lat. officium, germ. Offizium, fr. office. Vezi definitia »

MEZOTÓRIU s.n. Izotop al radiului, obținut prin dezintegrarea radiului. [< fr. mésothorium]. Vezi definitia »

CEAPOIU, Nichifor (1911-1994, n. Ciocănești, jud. Suceava), inginer agronom, genetician român. Acad. (1974). Studii de genetică și de ameliorare a plantelor; contribuții la dezvoltarea metodelor statistice moderne aplicate în cercetările agricole și biologice. A creat soiuri noi de cînepă și grîu. Vezi definitia »