POC interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. – Onomatopee. Vezi definitia »

loc de tortura pentru elevi Vezi definitia »

BOC², bocuri, s. n. Masă (sau trunchi de copac înclinat) pe care se lucrează pieile la bazinul cu lapte de var. – Germ. Bock. Vezi definitia »

AMÓC s. n. 1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și impulsuri criminale. 2. (fig.) izbucnire violentă. (< fr., engl. amok) Vezi definitia »

picimóc, picimóci, s.m. (reg.) persoană lipsită de orice valoare, calități, merite; pigmeu, pitic. Vezi definitia »