DÉMON s. m. 1. (ant.) spirit care dirijează destinul oamenilor, al cetăților etc. 2. diavol, drac. ◊ (fig.) om rău. 3. (în literatura romantică) ființă care întruchipează răzvrătirea împotriva destinului, eroismul, curajul, măreția, frumusețea fizică etc. ◊ (în poezie) geniu chinuit de neliniște, care stârnește pasiuni, dorințe. (< fr. démon, lat. daemon, gr. daimon) Vezi definitia »

FLOGISTÓN s. n. flogistic (II, 1). (< germ. Phlogiston) Vezi definitia »

DIAFÓN s. n. (mar.) aparat de producere a semnalelor acustice pentru ceață cu ajutorul aerului comprimat. (< engl., fr. diaphon) Vezi definitia »

DEUTERÓN s. m. nucelu al atomului de deuteriu, format dintr-un proton și un neutron; deuton. (< fr. deutéron) Vezi definitia »

SINCROCICLOTRÓN s.n. Ciclotron în care defazarea datorită creșterii masei este compensată prin modularea frecvenței potențialului accelerator. [< fr. synchrocyclotron]. Vezi definitia »