pălimár (pălimáre), s. n. – 1. Balcon, foișor. – 2. Balustradă, parmalîc. – 3. Balustru. – Var. (înv.) polimar, (Munt.) palimac. Ngr. πολυμερής „multilateral”, din cauza orientării sale în diferite direcții. Forma primitivă, polimar, a fost asimilată cu pălămar „frînghie” și „paracliser”. Sec. XVIII. Vezi definitia »

FEUDATÁR s. m. 1. posesor al unui fief. 2. vasal care datora credință și omagiu suzeranului său. (< fr. fuedataire) Vezi definitia »

MUȘTÁR s. m., s. n. 1. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee anuale din familia cruciferelor, cu tulpini ramificate, cu flori galbene și cu semințe mici, rotunde (Brassica, Sinapis). 2. S. n. P. restr. Sămânța muștarului (1), întrebuințată la prepararea unui condiment picant sau pentru cataplasme contra durerilor nevralgice. 3. S. n. Condiment sub formă de pastă moale, de culoare galbenă-verzuie, obținut prin prelucrarea semințelor descrise mai sus cu adaos de zahăr, sare, acid acetic, cimbru etc. ◊ Expr. (Fam.) A-i sări (cuiva) muștarul = a se înfuria, a se supăra. – Din magh. mustár. Vezi definitia »

ELECTROMUSCULÁR, -Ă adj. (Despre fenomene electrice) Care se produce în mușchi. [Cf. fr. électromusculaire]. Vezi definitia »

FUMOÁR s.n. Încăpere, mai ales pe lângă sălile de spectacol, în care se poate fuma. [Pron. -moar, var. fumuar s.n. [< fr. fumoir]. Vezi definitia »