EVRÉU, evrei, s. m. Persoană (de religie mozaică) făcând parte din populația originară prin tradiție din Israelul și Iudeea antice; izraelit. ♦ Persoană care face parte din populația de bază a actualului stat Israel. – Din sl. evreinŭ. Vezi definitia »

PAPILACÉU, -ÉE adj. Care are papile. [< fr. papillacé]. Vezi definitia »

Procedeu in arta plastica. Legat de notiunea monotip. Vezi definitia »

pernéu s.n. (reg.) cenușă rezultată din arderea paielor. Vezi definitia »

antréu (antréuri), s. n. – Vestibul. – Var. antret. Fr. entrée, cf. ngr. ἀντρέ. T din antret trebuie să fie analogic, ca în caiet. Vezi definitia »