Definita cuvantului portebonheur
PORTE-BONHEUR s.n. invar. (Franțuzism) Obiect considerat ca aducător de noroc celui care-l poartă; amuletă, talisman. [Pron. port-bon-ör. / < fr. porte-bonheur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu portebonheur
síngur (-ră), adj. – 1. Solitar, neînsoțit. – 2. Unic. – 3. Același. – 4. (Adv.) Numai, doar. Var. înv. singur. Mr., megl. singur. Lat. sĭngŭlus (Pușcariu 1596; REW 7945), cf. vegl. sanglo, calabr. siengro, campid. singra, v. fr. sangle, prov., cat. sengles, sp., port. sendos, gal. senllo. – Der. singurătate, s. f. (izolare); singuratic (var. singuratec), adj. (solitar, izolat, retras, separat); (în)singura, vb. (a se izola); singurit, adj. (rar, solitar). Poate din rom. provine ngr. σέγγρα „celibatară” (Meyer, Neugr. St., II, 78). Vezi definitia »
șpur1, șpuri, s.m. (reg.) 1. copil nelegitim. 2. (la pl.) copileți de porumb. 3. vlăstar de pe crengile merilor fără rod. Vezi definitia »
a înota în aur / în bani expr. a fi bogat. Vezi definitia »
ALOZÁUR s. m. reptilă terestră fosilă, carnivoră, de talie foarte mare. (< fr. allosaurus) Vezi definitia »
BRANHIOZÁUR s. m. mic animal amfibiu fosil, asemănător cu salamandra, care trăia în mlaștini. (< fr. branchiosaurus) Vezi definitia »