hogáș, hogáșuri, s.n. (reg.) 1. adâncitură pe un drum îngust; făgaș. 2. vâlcea, vâgăună mică. 3. șanț săpat. 4. crestătură în lemn. 5. petec de pământ, hătaș. Vezi definitia »

TUPILÚȘ adv. (Reg.) Ascunzându-se, ferindu-se (ca să nu fie văzut sau prins). – Din tupila + suf. -uș. Vezi definitia »

URCÚȘ, urcușuri, s. n. 1. Faptul de a (se) urca. 2. Loc, drum care este în pantă, care urcă. ◊ Loc. adv. În urcuș = în sus, în pantă. – Urca + suf. -uș. Vezi definitia »

butáș, (butáși), s. m. – Lăstar, altoi. Mag. bujtas (Cihac, II, 406), probabil moștenit din cuman butak „ramură”, cf. Bogrea, Dacor., I, 274. – Der. butăși, vb. (a înmulți o plantă prin butași). Vezi definitia »

CĂLCÂIÁȘ, călcâiașe, s. n. Diminutiv al lui călcâi. [Pr.: -câ-iaș] – Călcâi + suf. -aș. Vezi definitia »