INCITÁRE s.f. Acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare; instigare. [< incita]. Vezi definitia »

APĂRÁRE, apărări, s. f. Acțiunea de a (se) apăra. ◊ Loc. vb. A lua apărarea = a apăra (pe cineva sau ceva). ♦ (Mil.) Una din formele principale de luptă, care urmărește oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. ♦ (Concr.) Parte într-un proces care apără cauza cuiva. ♦ (Concr.) Totalitatea jucătorilor dintr-o echipă sportivă care au rolul de a apăra sau proteja poarta proprie. – V. apăra. Vezi definitia »

ZGORNÍRE s. f. v. scornire. Vezi definitia »

încurmezișáre s.f. (înv.) împotrivire, opoziție, obiecție, atitudine contrară. Vezi definitia »

CLIVÁRE, clivări, s. f. Acțiunea de a cliva și rezultatul ei; clivaj. – V. cliva. Vezi definitia »