DISONÁNT, -Ă, disonanți, -te, adj. (Adesea fig.) Care sună neplăcut, care reprezintă o disonanță. – Din fr. dissonant. Vezi definitia »

COVALÉNT, -Ă, covalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care prezintă covalență. – Din germ. kovalent. Vezi definitia »

BIOLOGIZÁNT, -Ă, biologizanți, -te, adj. Care extinde principiile teoretice și metodologice ale biologiei în alte domenii. [Pr.: bi-o-] – Din biologie. Vezi definitia »

FLOTÁNT, -Ă adj. Care plutește; plutitor. // s.m. și f. Persoană care se găsește în trecere printr-o localitate, nelocuind stabil acolo. [Cf. fr. flottant]. Vezi definitia »

EXULTÁNT, -Ă adj. Care exultă, foarte vesel. [Cf. fr. exultant]. Vezi definitia »