Definita cuvantului practică
PRÁCTICĂ s.f. 1. Activitatea oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ♦ Aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. 2. Ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. Experiență, rutină. 4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [Pl. -ci. / cf. germ. Praktik, fr. pratique < lat. practicus, gr. praktikos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu practică
panstereorámă s.f. (înv.) reprezentare în mărime naturală și în relief a unui obiect. Vezi definitia »
GEOSFÉRĂ s. f. globul terestru. (< fr. géosphère) Vezi definitia »
ASCÉTICĂ s.f. – V. ascetic (2) [DEX'98] Vezi definitia »
FOTOENERGÉTICĂ s. f. Ramură a biologiei care studiază influența energiei radiante a soarelui asupra activității vitale a organismelor vegetale și animale. – Din fr. photoénergétique. Vezi definitia »
OBÉLĂ s. f. semn, trăsătură ca o linie neagră, care servea la marcarea pasajelor interpolare pe manuscrisele vechi. (< fr. obèle, lat. obelus) Vezi definitia »