SÁRDĂ adj. Limba sardă (și s.f.) = limbă romanică în Sardinia. [Cf. it. sardo, fr. sarde]. Vezi definitia »

costándă (costánde), s. f. – Monedă veche de argint, care valora în prima parte a sec. XVII a cincea parte dintr-un ducat. Ngr. ϰωνσταντινάτο (DAR). Este dublet de la constantinat sau co(n)standinat, s. m. (monedă veche de aur, cu efigia lui Constantin cel Mare, care se găsea destul de frecvent în tezaurele din bazinul Dunării; sau, în general, monedă bizantină de aur). Cf. cosînzeană. Vezi definitia »

zărcúlă (-le), s. f. – Bonetă. – Mr. zărculă. Tc. zerkülah (Șeineanu, II, 386), cf. chiulaf și sb. zarkula. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

HETAÍRĂ s. f. 1. curtezană în Grecia antică. 2. prostituată. (< fr. hétaïre, gr. hetaira) Vezi definitia »

ARSENIÚRĂ s.f. Compus al arsenului cu un metal. [Pron. -ni-u-. / < fr. arséniure]. Vezi definitia »