INSUFICIÉNT, -Ă, insuficienți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ), nesatisfăcător; nemulțumitor. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ sub limita de trecere (la un examen). [Pr.: -ci-ent] – Din lat. insufficiens, -ntis, it. insufficiente. Vezi definitia »

SEMNIFICÁNT s.m. Elementul formal al semnului lingvistic. [După fr. signifiant]. Vezi definitia »

Sunt verbele care au inteles numai cu ajutorul unui nume predicativ. Ele sunt: a fi, a deveni, a ieși, a ajunge, a rămâne, a părea, a însemna, a constitui, a repreyenta, a se numi, a se chema, a se naște, a se face, a se preface. Vezi definitia »

GUVERNÁNT, -Ă, guvernanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat, m. pl.) Care guvernează. 2. S. f. Femeie angajată pentru creșterea și educarea în familie a copiilor (mai ales pentru învățarea unei limbi străine). – Din fr. gouvernant. Vezi definitia »

TANÁNT s. m. substanță vegetală sau sintetică la tăbăcirea pieilor crude. (< fr. tannant) Vezi definitia »