MAU s. n. (Pop. și fam.; în legătură cu verbe ca „a avea”, „a pierde”, „a-și lua”, „a-și face”) Avânt, elan; energie, vlagă. ◊ Expr. A lua (cuiva) maul = a) a ameți; a face (pe cineva) să-și piardă cunoștința (în urma unei lovituri); b) a pune (pe cineva) în situația să nu mai poată spune nimic. – Cf. scr. mah. Vezi definitia »

DIRIBAU, s.n. invar. Denumire, în jargonul militar, pentru arma geniu. Originea cuvântului datează de prin anii '30, proveniența sa fiind derivată, prin adaptare folclorică, de la firma germano-română Derubau, specializată în construcția de drumuri și căi ferate. Vezi definitia »

CA MAU (MUI CA MAU, BAI-BUNG), cap. în SE Asiei la 8º38’ lat. N și 104º44’ long. E, cel mai sudic punct al Pen. Indochina (Vietnam), separînd M. Chinei de Sud de G. Thailandei. Vezi definitia »

MIAU interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul pisicii; miorlau. ◊ Expr. (Substantivat; fam.) A-i lua cuiva miaul = a) a face pe cineva să tacă; b) a omorî pe cineva. – Onomatopee. Vezi definitia »

MIORLÁU interj. Cuvânt care imită strigătul pisicii; miau. – Onomatopee. Vezi definitia »