CULMINÁȚIE s.f. 1. Moment în care un astru trece deasupra meridianului unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt atins de un astru. 2. Moment de maximă încordare a relațiilor dintre personajele unei opere literare; punct culminant. [Gen. -iei, var. culminațiune s.f. / < fr. culmination, it. culminazione]. Vezi definitia »

OPTOMETRÍE s. f. Partea opticii care se ocupă cu cercetarea și măsurarea defectelor de vedere, precum și cu corectarea sau compensarea lor. – Din fr. optométrie. Vezi definitia »

PISÁNIE, pisanii, s. f. Inscripție sculptată în piatră, în metal, pictată etc. pe morminte, la intrarea într-o biserică, într-o clădire etc., cuprinzând o invocație religioasă, numele ctitorului, motivarea zidirii sau date asupra monumentului respectiv. – Din sl. pisanije. Vezi definitia »

EVACUÁȚIE s.f. Evacuare. [Pron. -cu-a-, var. evacuațiune s.f. / < fr. évacuation]. Vezi definitia »

PREDETERMINÁȚIE s. f. predeterminare. (< fr. prédétermination) Vezi definitia »