FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer. Vezi definitia »

xeroxá (a ~) vb., ind. prez. 3 xeroxeáză Vezi definitia »

BOXÁ¹ vb. I. intr. a practica boxul¹ (1). II. tr. (fam.) a lovi cu pumnii (ca la box). (< fr. boxer) Vezi definitia »

PREFIXÁ vb. tr. a atașa un prefix unui cuvânt. (< fr. préfixer) Vezi definitia »

BOXÁ² vb. tr. a împărți o încăpere în boxe. (< boxă) Vezi definitia »