PARODÓNȚIU s.n. Patul în care sunt fixați dinții în osul maxilar. [Pron. -țiu, var. paradențiu s.n. / < germ. Parodontium]. Vezi definitia »

PALUDÁRIU s. n. recipient, bazin pentru creșterea animalelor amfibii. (< fr. paludarium) Vezi definitia »

celíchiu s.n. (reg.) joc de copii cu două bețe (unul scurt și ascuțit la amândouă capetele, celălalt de un metru); popic, țurcă. Vezi definitia »

mierlíu, mierlíe, mierlíi, adj. (reg.) 1. nici tulbure și nici limpede. 2. (ochi) albaștri, căprui. Vezi definitia »

șasíu (-íe), s. n. – Cadru, carcasă, batiu. Fr. chassis. Vezi definitia »