Definita cuvantului binevoitor
BINEVOITÓR, -OÁRE, binevoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoință; amiabil. ♦ P. ext. Amabil, prietenos. [Pr.: -vo-i-] – Binevoi + suf. -tor.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binevoitor
ADEVERITÓR, -OÁRE, adeveritori, -oare, adj. Care adeverește. – Din adeveri + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
DEPĂRTIȘÓR adv. Diminutiv al lui departe; depărcior. – Departe + suf. -ișor. Vezi definitia »
PLONJÓR, (1) plonjori, s. m., (2) plonjoare, s. n. 1. S. m. (Rar) Scafandru. 2. S. n. Aparat electric confecționat din oțel inoxidabil, care servește la încălzirea, în timp foarte scurt, a unei cantități mici de lichid, prin scufundare în acel lichid. – Din fr. plongeur. Vezi definitia »
JUNIÓR, -OÁRĂ s.m. și f. 1. Sportiv tânăr (între 13 și 19 ani). 2. (Așezat după un nume onomastic; op. senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Pron. -ni-or. / < fr. junior, lat. iunior]. Vezi definitia »
ÎNĂLȚĂTÓR, -OÁRE, înălțători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care înalță; fig. care ridică din punct de vedere spiritual. 2. S. n. Dispozitiv mecanic sau optic de ochire la puști, la mitraliere și la tunuri, care permite să se dea țevii înclinarea necesară pentru a lovi ținta. – Înălța + suf. -ător. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z