ȘMOTRUÍ, șmotruiésc, vb. IV. Tranz. (Arg.) 1. A certa, a mustra, a șmotri. 2. A munci din greu, a se trudi. 3. A face curățenie. (din șmotru + suf. -ui) Vezi definitia »

părtăluí, părtăluiésc, vb. IV (reg.) a părtini, a favoriza. Vezi definitia »

propovăduí (propovăduiésc, propovăduít), vb. – A predica. – Var. propovedui. Sl. propovĕdati (Cihac, II, 395). – Der. propovedanie, s. f. (predică; orație funebră), din sl. propovĕdanije, înv.; propovednic, s. m. (propovăduitor; predicator), din sl. propovĕdĭnikŭ, înv. Vezi definitia »

DURUÍ, dúrui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, roțile unui vehicul etc.; la pers. 3) A face zgomot mare în timpul mersului; a hurui. 2. Intranz. și tranz. Fig. A vorbi repede, fără întrerupere (și cu glas ridicat); a turui. – Dur² + suf. -ui. Vezi definitia »

ETUI ETüÍ/ s. n. cutiuță în care se păstrează un aparat mic, ochelarii etc. (< fr. étui) Vezi definitia »