COLĂCÁR, colăcari, s. m. (Pop.) Fiecare dintre flăcăii care însoțesc (călare) alaiul nunții și care rostesc la masă orația de nuntă. [Var.: colăcér s. m.] – Colac + suf. -ar. Vezi definitia »

șiștár (-re), s. n. – Căldare, vas pentru muls. – Var. Trans. șuștar. Lat. sextarius, prin intermediul sl. šestarŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 398; Conev; Tiktin; cf. REW 7887). Vezi definitia »

pișcár (pișcári), s. m. – Țipar (Cobitis fossilis). – Var. chișcar. Rus. piskarĭ, sb., cr. piškor (Cihac, II, 258; Tiktin). Vezi definitia »

CUATERNÁR, -Ă, cuaternari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultima perioadă a neozoicului, care durează de la sfârșitul pliocenului până în zilele noastre. 2. Adj. Care se referă la perioada cuaternarului (1). – Din fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius. Vezi definitia »

Cocalar vine de la numele sasesc la raului Tarnava Mare = Kokel.Cocalarii,erau niste satre de tigani care-si faceau veacul pe malul raului si care se tineu de furtisaguri si (sau) inselaciuni. Vezi definitia »