INTELIGÉNȚĂ, inteligențe, s. f. 1. Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune. ◊ Inteligență artificială = capacitate a sistemelor tehnice evoluate de a obține performanțe cvasiumane. ♦ Persoană inteligentă. 2. (Înv.; art.) Totalitatea intelectualilor; intelectualitate (2). [Var.: inteligínță s. f.] – Din fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz, rus. inteligenciia. Vezi definitia »

OXOSINTÉZĂ s.f. Procedeu industrial de obținere a aldehidelor prin tratarea alefinelor cu un amestec de oxid de carbon și hidrogen. [< fr. oxosynthèse]. Vezi definitia »

SCENÉTĂ, scenete, s. f. Piesă de teatru de proporții reduse și cu personaje puține. – Din scenă (după fr. saynète). Vezi definitia »

APATITÓZĂ s. f. pneumoconioză provocată prin inhalarea prafului de apatit. (< fr. apatitose) Vezi definitia »

PLEIÁDĂ, pleiade, s. f. 1. (La pl. art.) Grup de stele din constelația Taurului; Cloșca-cu-Pui. 2. Grup de oameni care activează de obicei în același domeniu și care sunt legați între ei prin concepții și năzuințe comune. 3. Totalitatea izotopilor aceluiași element chimic. ♦ Grup de elemente cu proprietăți chimice asemănătoare. [Pr.: ple-ia-] – Din fr. pléiade. Vezi definitia »