REVENDICÁ vb. I. tr. A reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparține cuiva și care se află în posesiunea altcuiva. ♦ A cere, a pretinde. [P.i. revéndic, 3,6 -că. / < fr. revendiquer, cf. lat. vindicare – a chema în judecată]. Vezi definitia »

despicá (despíc, despicát), vb. – 1. A tăia lemnul în sens longitudinal. – 2. A tăia, a trece prin, a străpunge. – 3. (Refl.) A se crăpa, a se deschide, a se desface. – Mr. disic, dischic, megl. dispic. Lat. dēspicāre, „a despica pîntecele, a goli animalul sacrificat” (Densusianu, Hlr., 169; Candrea, Rom., XXXI, 307; Pușcariu 524; REW 2598). Pentru sensul din lat., cf. Meillet-Ernout; de la „a despica pîntecele” se ajunge cu ușurință la „a despica” în general. Totuși, Tiktin pare a ignora originea acestui cuvînt, iar Candrea și Scriban pleacă de la spicum. – Der. despicătură, s. f. (înv., bucată dintr-un animal sacrificat; bucată; așchie). Vezi definitia »

SACRIFICÁ vb. I. tr. 1. (Ant.) A jertfi, a aduce ca prinos divinității animale (sau chiar oameni). 2. A ucide un animal pentru anumite scopuri științifice sau pentru consumul public. 3. refl. A renunța la ceva sau la cineva în favoarea altcuiva sau pentru a obține ceva. ♦ A se jertfi; a se devota. [P.i. sacrífic, 3,6 -că. / cf. it., lat. sacrificare, fr. sacrifier]. Vezi definitia »

ÎNECÁ, înéc, vb. I. 5. Refl. (Auto) A ajunge, în cilindrii unui motor cu aprindere prin scânteie, un exces necontrolat de benzină, care, prin umezirea bujiilor, face imposibilă pornirea. Vezi definitia »

MALȚIFICÁ, malțífic, vb. I. Tranz. A transforma orzul sau alte cereale în malț. – Malț + suf. -ifica. Vezi definitia »