CABÍNĂ s. f. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc. ♦ ~ telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; ~ spațială = compartiment etanșeizat al unei nave spațiale în care stau astronauții în timpul zborului. (< fr. cabine) Vezi definitia »

MUSCHÉTĂ s. f. veche armă de foc, cu fitil, asemănătoare cu archebuza. (< fr. mousqueton) Vezi definitia »

IPOSTÁZĂ s. f. 1. stare, situație în care se găsește cineva; aspect, înfățișare. 2. (la Plotin) fiecare dintre treptele ierarhice ale principiului divin. 3. (în teologia creștină) fiecare entitate a trinității. (< fr. hypostase) Vezi definitia »

SUBERÓZĂ s.f. (Med.) Pneumoconioză provocată de plută. [< fr. subérose]. Vezi definitia »

LEFUȘOÁRĂ, lefușoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui leafă². [Var.: lefșoáră s. f.] – Leafă² + suf. -ușoară. Vezi definitia »