MERCENÁR, -Ă, mercenari, -e s. m., adj. 1. S. m. Persoană angajată cu leafă într-o armată (străină); fig. persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. Adj. Care aparține mercenarilor (1), privitor la mercenari; care se compune din mercenari. – Din fr. mercenaire, lat. mercenarius. Vezi definitia »

BIHAR, stat în NE Indiei, în C. Gangelui; 173,9 mii km²; 69,9 mil. loc. (1981). Centrul ad-tiv: Patna. Expl. de cărbune, de min. de cupru și fier; ind. siderurgică. Orez, iută, trestie de zahăr, tutun, porumb. Vezi definitia »

CAZUÁR, cazuari, s. m. Gen de păsări mari din Oceania, asemănătoare cu struțul, cu o creastă cornoasă pe frunte și cu pene negre întrebuințate ca podoabă (Casuarius casuarius). [Pr.: -zu-ar] – Din fr. casoar, it. casuario. Vezi definitia »

RADIOFÁR s. n. stație radio ale cărei semnale permit stabilirea punctului radiogoniometric. (< fr. radiophare) Vezi definitia »

ARHIVÁR s. m. funcționar care are în păstrare actele unei arhive. (< germ. Archivar) Vezi definitia »