Definita cuvantului lehamite
LEHÁMITE s. f. (Pop.) Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva). ◊ (În expr.) A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [Var.: lehámete s. f. – Din bg. liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu lehamite
ERUPTIVITÁTE s. f. ansamblul condițiilor proprii unei erupții (1). (< fr. éruptivité) Vezi definitia »
léte s.f. (reg.) timp liber, tihnă, odihnă. Vezi definitia »
BELO HORIZONTE [bélu orizontə], oraș în E Braziliei, centru ad-tiv al statului Minas Gerais; 3,68 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Nod de comunicații. Centru minier (aur, min. de fier, mangan, diamante). Siderurgie, constr. de mașini, ind. chimică, textilă (bumbac), alim., șlefuirea diamantelor. Universitate. Vezi definitia »
COMPETITIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi competitiv. – Competitiv + suf. -itate. Vezi definitia »
ANIMOZITÁTE, animozități, s. f. Atitudine ostilă față de cineva; neînțelegere între două persoane. – Din fr. animosité, lat. animositas, -atis. Vezi definitia »