ÎMPOTRIVÍRE, împotriviri, s. f. Acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală. – V. împotrivi. Vezi definitia »

ABILITÁRE, abilitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a abilita și rezultatul ei. – V. abilita. Vezi definitia »

ruptoáre s.f. (înv.) 1. sumă fixă, globală, plătită anual vistieriei statului de către contribuabili și negustorii străini; ruptă. 2. început, primul pas. 3. învoială, convenție. 4. anulare, desființare a unei înțelegeri. 5. baltă, șanț. 6. durere de șale. 7. diaree. Vezi definitia »

DEMINÁRE s.f. Acțiunea de a demina. [< demina]. Vezi definitia »

MENȚÍNERE s.f. Acțiunea, faptul de a (se) menține. [< menține]. Vezi definitia »