PROZAÍSM s. n. caracterul a ceea ce este prozaic; (p. ext.) platitudine, banalitate. (< fr. prosaïsme) Vezi definitia »

SPONTANEÍSM s.n. (Liv.) Caracter spontan; spontaneitate. ♦ Concepție și practică care neagă necesitatea și rolul organizării în lupta politică împotriva puterii dominante, absolutizând forța și eficiența acțiunii spontane. [< fr. spontanéisme]. Vezi definitia »

ȘIÍSM s. n. Curent islamic care nu recunoaște întregirea și explicarea Coranului din secolul al IX-lea. – Din fr. chiisme. Vezi definitia »

CAUZALÍSM s. n. Concepție filozofică bazată pe cauzalitate. [Pr.: ca-u-] – Din fr. causalisme. Vezi definitia »

SEMIDOCTÍSM s.n. Cultură superficială; stare de semidoct; semidocție; semicultism. [Et. incertă]. Vezi definitia »