MEIÓZĂ s.f. (Biol.) Diviziune celulară mitotică, în care celulele formate au jumătate din numărul cromozomilor celulei-mamă. [Pron. -me-io-. / < fr. méiose, cf. gr. meiosis – scădere]. Vezi definitia »

ierbotínă s.f. (reg.) ierburi nefolositoare; buruieni, ierbotăcină. Vezi definitia »

scúză (-ze), s. f. – Dezvinovățire. It. scusa, fr. excuse. – Der. scuza, vb., din it. scusare, fr. excuser; scuzabil, adj., din fr. excusable. Vezi definitia »

GLICOZÍDĂ, glicozide, s. f. Substanță de natură vegetală care conține în structura ei hidrați de carbon. – Din fr. glycoside. Vezi definitia »

vărgulíță s. f., g.-d. art. vărgulíței; pl. vărgulíțe Vezi definitia »