Definita cuvantului procuratură
PROCURATÚRĂ s.f. Organ al puterii de stat care are ca sarcină supravegherea aplicării și executării legilor, trimiterea infractorilor în fața justiției, susținerea acuzării înaintea instanțelor judecătorești, precum și reprezentarea intereselor statului în instanță. [< rus. prokuratura].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu procuratură
ADENOIDÍTĂ, adenoidite, s. f. Afecțiune frecventă mai ales la copii (putând apărea excepțional și la adulți), provocată de o infecție microbiană sau virotică a țesutului glandular din regiunea nazo-faringiană. [Pr.: -no-i-] – Din fr. adénoïdite. Vezi definitia »
RADIOREZISTÉNȚĂ s. f. reacție a organismului sau a țesuturilor vii față de radiațiile ionizante. (< fr. radiorésistance) Vezi definitia »
răzálă, răzále, s.f. (reg.) cuțit pentru retezatul stupilor; rozătoare pentru legume. Vezi definitia »
PARIETÁLĂ, parietale, s.f. – V. parietal (3) [DEX'98] Vezi definitia »
PRIMIPÁRĂ adj., s.f. (Femeie) care se află la prima naștere. [< fr. primipare, cf. lat. primus – prim, parere – a naște]. Vezi definitia »