MI s.m. invar. (Muz.) 1. Treapta a treia din gama do major; sunetul și nota corespunzătoare. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. [< it. mi]. Vezi definitia »

ajumí (-mésc, -ít), vb. – A dormita, a ațipi, a sta cu ochii închiși. Bg. zazŭmévam „a închide ochii pe jumătate”, de la žumiă „a face cu ochiul”. După DAR, din alb. ğumë „somn”, care pare a fi der. din bg. – Der. ajumit, s. n. (ascunzătoare). Vezi definitia »

PĂRÉSIMI s. f. pl. (Înv. și pop.; în religia creștină) Postul mare; postul Paștilor. – Lat. quadragesima. Vezi definitia »

julumí, julumésc, vb. IV (reg.) a înșela, a ciumeli, a cimili. Vezi definitia »

părésimi s. f. pl. – Postul Paștelui care durează patruzeci de zile. – Mr. păresîne, păreasini. Lat. quadrāgēsĭma (Candrea, Éléments, 35; Pușcariu 1267; Candrea-Dens., 1333; REW 6911; Drăganu, Dacor., IV, 746), cf. it. quaresima, prov. caresma, fr. carême, sp. cuaresma, port. quaresma. În Munt. circulă în forma miez-păreți, miez-păresimi, cf. fr. mi-carêma, și cu asimilare la perete. Vezi definitia »