SOCIOGRAFÍE s.f. Observare, înregistrare și descriere a societăților concrete în afara oricăror concluzii teoretice; sociologie empirică. [< germ. Soziographie, cf. lat. societas – societate, gr. graphein – a scrie]. Vezi definitia »

INDÚSTRIE s. f. 1. ramură a producției materiale și a economiei naționale, care cuprinde totalitatea întreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu producția uneltelor de muncă, cu extracția materiilor prime, a materialelor și combustibililor și cu prelucrarea ulterioară a produselor obținute. 2. ramură industrială, domeniu al industriei (1). 3. (rar) profesiune, meserie. (< fr. industrie, lat. industria) Vezi definitia »

NERVÁȚIE/NERVAȚIÚNE s. f. 1. dispoziție a nervurilor unei frunze, ale unei aripi etc. ◊ ansamblul acestor nervuri. 2. (tehn.) nervatură. (< fr. nervation) Vezi definitia »

ATAXÍE s.f. (Med.) Boală a măduvei spinării și (rar) a cerebelului, caracterizată prin incapacitatea de a coordona mișcările. [Gen. -iei. / < fr. ataxie, cf. gr. a – fără, taxis – ordine]. Vezi definitia »

PREISTÓRIE s.f. Ansamblu de informații asupra istoriei societății primitive, anterioară apariției izvoarelor scrise. [Gen. -iei. / după fr. préhistoire]. Vezi definitia »