EXTRÁCȚIE s.f. 1. Scoatere afară, extragere; (spec.) scoaterea unui dinte, a unei măsele. 2. (Rar) Origine, proveniență. [Gen. -iei, var. extracțiune s.f. / < fr. extraction, lat. extractio]. Vezi definitia »

INSTRUMENTÁȚIE s. f. 1. repartizare a sonorităților unei compoziții orchestrale pe diferite instrumente; orchestrație. 2. ramură a muzicii care studiază posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentelor muzicale. 3. ansamblu de instrumente sau de aparate care echipează o instalație (de rafinare). (< fr. instrumentation) Vezi definitia »

GLOBULINEMÍE s.f. Prezența globulinei în sânge. [Gen. -iei. / < fr. globulinémie]. Vezi definitia »

scorțăríe² s.f. (reg.) meseria celui care lucra scoarțe, covoare. Vezi definitia »

HIDROCEFALÍE s. f. acumulare de lichid seros în cavitatea ventriculilor cerebrali; hidrencefalie. (< fr. hydrocéphalie) Vezi definitia »