ȘOC s.n. Lovitură, ciocnire bruscă și violentă între două corpuri. ♦ Unitate de șoc = formație specializată în operații îndrăznețe asupra anumitor obiective. V. comando. 2. Tulburare gravă, bruscă și violentă a funcțiilor organismului, ca urmare a unui traumatism, a unei operații chirurgicale, anestezii etc. ◊ Șoc nervos = dezechilibru acut al unor funcții psihice, provocat de o emoție puternică; tratament de șoc = metodă terapeutică constând din crearea unei perturbații bruște bolnavului. [< fr. choc, cf. engl. shock – a zgudui]. Vezi definitia »

MENINGOCÓC, meningococi, s. m. Agent patogen care provoacă meningita cerebrospinală, epidemică, prezent în lichidul cefalorahidian al bolnavilor. – Din fr. méningocoque. Vezi definitia »

joc de copii, mai ales între fete, cu două echipe. se folosea un popic(=con de grosimea unui morcov și grosimea de trei degete) și bețe, de 0,50-0,60m lungime. Vezi definitia »

pintóc, pintóci, adj. și s.m. (reg.) 1. (adj. și s.m.) (om) de nimic, netrebnic, ticălos. 2. (s.m.) veche monedă divizionară valorând un groș, o jumătate de para, un pitac etc. 3. (s.m.) om mic de statură, scund. Vezi definitia »

CHIRTOC, chirtoci, s.m. (Reg.) prună crudă, fără sâmbure, dezvoltată anormal. Vezi definitia »