PROCIDÉNȚĂ, procidențe, s. f. (Anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. – Din fr. procidence. Vezi definitia »

EXCÍZĂ s.f. Impozit indirect perceput în Anglia. [< engl., fr. excise]. Vezi definitia »

MONÁNDRĂ adj. (despre flori) cu o singură stamină. (< fr. monandre) Vezi definitia »

INTERDISCIPLÍNĂ s. f. disciplină științifică liminară, de contact și interferență între două științe fundamentale. (< inter¹- + disciplină) Vezi definitia »

CONCUÍSTĂ s.f. v. conchistă. Vezi definitia »