SOLI- v. solo-. Vezi definitia »

musurlí, pers. 3 sg. musurléște, vb. IV (reg.; despre animale) a mirosi, a adulmeca. Vezi definitia »

oșmelí, oșmelésc, vb. IV (reg.) a lovi, a bate. Vezi definitia »

muclí (-lésc, -ít), vb. – 1. A abandona, a închina armele, a fi învins. – 2. A tăcea. Țig. muk-, part. muklo „a renunța” (Graur 171; Juilland 169). Cuvînt de arg., ca și der. mucles, interj. (tacă-ți gura!) din țig. muk les „las-o baltă”. Se conjugă cu pron. neutru, a o mucli. Vezi definitia »

STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă. Vezi definitia »