Definita cuvantului binișor
BINIȘÓR adv. Diminutiv al lui bine. ♦ Cu băgare de seamă; fără grabă, cu calm. ◊ Expr. Șezi binișor! = fii cuminte! astâmpără-te! ♦ Cu blândețe, prietenos. ◊ Expr. (Substantivat) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binișorul = (a proceda) cu blândețe, cu răbdare, cu tact. – Bine + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu binișor
TRĂITÓR, -ÓARE, trăitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care trăiește, care este în viață, care există; viu, viețuitor. 2. Care își duce viața, care locuiește undeva. [Pr.: tră-i-] – Trăi + suf. -tor. Vezi definitia »
STRĂBĂTĂTÓR, -OÁRE, străbătători, -oare, adj. 1. Care străbate sau care pătrunde prin ceva. ♦ Fig. Care învinge cu ușurință piedicile; răzbătător. 2. Care cutreieră, care parcurge un loc, o suprafață. – Străbate + suf. -ător. Vezi definitia »
fermecator Vezi definitia »
SUSPENSÓR1 s. n. 1. ceea ce servește pentru a suspenda, a ține suspendat. 2. bandaj care susține un organ lăsat, căzut. (< fr. suspensoir) Vezi definitia »
TREMURĂTÓR, -OÁRE, tremurători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care tremură, care vibrează; tremurat2, tremurând. ♦ (Despre ape) Care unduiește ușor, care se încrețește la suprafață. 2. S. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse în mici spiculețe care se leagănă când adie vântul (Briza media). – Tremura + suf. -ător. Vezi definitia »