PERFORMÁNȚĂ, performanțe, s. f. Rezultat (deosebit de bun) obținut de cineva într-o întrecere sportivă; p. ext. realizare deosebită într-un domeniu de activitate. ♦ Cel mai bun rezultat obținut de un sistem tehnic, de o mașină, de un aparat etc. – Din fr. performance. Vezi definitia »

STÁTICĂ s.f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor. ◊ Statică grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; statica fluidelor = hidrostatică; statica construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. [Gen. -cii. / cf. fr. statique]. Vezi definitia »

afáră că (fam.) loc. conj. Vezi definitia »

BIBLISTICĂ s. f. studiul Bibliei. (< germ. Biblistik) Vezi definitia »

năboaícă, năboaíce, s.f. (reg.) 1. ciocan de care se servesc dogarii. 2. unealtă folosită la lucratul viei. Vezi definitia »