CLĂDĂRÍE, clădării, s. f. (Pop.) Grămadă mare de lucruri disparate, puse la întâmplare unele peste altele; clădăraie. Cladă + suf. -ărie. Vezi definitia »

PERPETUÁȚIE s. f. (Rar) Perpetuare. [Pr.: -tu-a] – Din fr. perpétuation. Vezi definitia »

GONALGÍE s. f. durere în genunchi. (< fr. gonalgie) Vezi definitia »

CONCLÚZIE s.f. 1. Gândire, judecată care rezultă dintr-un șir de constatări sau de argumente; încheiere. ♦ Ultima parte a unei expuneri. ◊ A trage concluzii = a rezuma ideile emise de participanții la o dezbatere arătând consecințele care se impun în urma celor discutate. 2. Judecată finală a unui silogism. ♦ Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației. 3. (La pl.) Încheiere a unei chestiuni, făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere. ◊ A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. [Gen. -iei, var. concluziune s.f. / cf. lat. conclusio, fr. conclusion, it. conclusione]. Vezi definitia »

DEZMOGRAFÍE s.f. v. desmografie. Vezi definitia »