MÂNEÁ, mân, vb. II. Intranz. (Pop.) A petrece undeva noaptea, a rămâne, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (Reg.) A poposi o vreme undeva; a se așeza, a sta. ◊ Expr. (Parcă) i-au mas șoarecii în pântece (sau în burtă), se spune despre un om care este mereu flămând, căruia îi este mereu foame, care mănâncă mult, cu lăcomie. [Prez. ind. și: mâi; part. mas] – Lat. manere. Vezi definitia »

strămureá, strămuréle, s.f. (înv.) V. strămurare (1). Vezi definitia »

preaîmpleá, preaîmplu, vb. II refl. (înv.; despre ape) a crește în volum, a depăși nivelul obișnuit; a fi din abundență, din belșug. 2. (despre recipiente) a umple până sus, a umple complet cu un fluid. Vezi definitia »

tăbârceá, tăbârcéle, s.f. (reg.) unealtă ciobănească de presat cașul. Vezi definitia »

sichimeá, sichiméle, s.f. și interj. 1. (s.f.; înv.) secătură, derbedeu. 2. (interj.) cuvînt care exprimă o atitudine de nepăsare. Vezi definitia »