CLÓȘCĂ, cloști, s. f. 1. Găină (sau, p. gener., pasăre) care clocește sau care a scos pui de curând. ◊ Cloșcă artificială = incubator. ◊ Expr. Fură cloșca de pe ouă sau fura ouăle de sub cloșcă, se zice despre un hoț foarte abil. (Adverbial) A ședea (sau a sta) cloșcă = a sta nemișcat sau inactiv. 2. Compus: Cloșca-cu-Pui = numele unei constelații din emisfera boreală; Pleiadele, Găinușa, Păstorul-cu-Oile. – Din bg. kločka. Vezi definitia »

SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s. f. Sapă¹ mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultură; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă¹ + suf. -ăligă. Vezi definitia »

HELÁNCĂ s. f. Țesătură sintetică supraelastică; obiect confecționat dintr-o astfel de țesătură. – Din fr., it. helanca. Vezi definitia »

NEURÍNĂ s.f. Substanță toxică de natură organică, care se găsește în materiile intrate în putrefacție. [Var. nevrină s.f. / < fr. neurine]. Vezi definitia »

PUBÉLĂ s. f. recipient portabil pentru resturile menajere. (< fr. poubelle) Vezi definitia »