PONȚIÁN, -Ă, ponțieni, -e, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Al doilea etaj al pliocenului (reprezentat în țara noastră prin marne argiloase cenușii, care constituie un acoperiș protector pentru zăcămintele de petrol). ◊ (Adjectival) Etaj ponțian. ♦ Sistem de straturi din ponțian (1). 2. Adj. Care aparține ponțianului (1), privitor la ponțian, caracteristic ponțianului. [Pr.: -ți-an] – Din fr. pontien. Vezi definitia »

ȘUÁN s.m. Denumire dată insurgenților din Bretania și Normandia în timpul revoluției franceze de la sfârșitul sec. XVIII. [Pron. șu-an. / < fr. chouan, cf. Jean Chouan – conducătorul insurgenților]. Vezi definitia »

MUZICOMÁN, -Ă s.m. și f. Pasionat după muzică; meloman. [< fr. musicomane]. Vezi definitia »

POSTEMINESCIÁN, -Ă, posteminescieni, -e, adj. Referitor la perioada care a urmat imediat epocii eminesciene, care aparține acestei perioade. [Pr.: -ci-an] – Post¹- + eminescian. Vezi definitia »

RETOROMÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparține unei populații din sud-estul Elveției și nord-estul Italiei și din unele regiuni ale Alpilor Dolomitici. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită de retoromani, prezentând mari deosebiri dialectale (romanșa și friulana). (< fr. rhéto-roman, germ. rhetoromanisch) Vezi definitia »