țivlói, țivloáie, s.n. (reg.; înv.) fluierul polițistului de stradă. Vezi definitia »

CIORÓI, cioroi, s. m. 1. Bărbătușul ciorii. 2. Epitet dat unui om brunet, oacheș; cioară. 3. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene dispuse în capitule și cu fructe achene (Inula). – Cioară + suf. -oi. Vezi definitia »

gunoi, gunoaie s. n. 1. (peior.) om de nimic; lepădătură. 2. (tox.) heroină. Vezi definitia »

PUȚÓI, puțói, s. m. 1. (Vulg., depr.) Băietan, flăcău. 2. Țoi². (din puță + suf. augm. -oi; cf. puțin) Vezi definitia »

CIURÓI, ciuroaie, s. n. Izvor care curge pe un scoc ori jgheab îngust. – Probabil din ciurui². Vezi definitia »