dúbă (dúbe), s. f. – 1. Ambarcație, luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit. – 2. Ciubăr de lemn. – 3. (Trans.) Vas pentru fructe, din coajă de cireș. – 4. Pușcărie, temniță. – 5. Vehicul închis, cu gratii, cu care se transportă deținuții. – 6. (Trans.) Instrument muzical rustic. Sl. dyba „trunchi” (Cihac, II, 95), cf. rut., rus. dub „stejar; luntre”, sb. dubak „dubă, vehicul”. Pentru evoluția semantică, cf. drîng; la sensul de „temniță” s-a ajuns plecîndu-se de la butucul de care erau legați, deținuții, pol. dyby (cf. Bogrea, Dacor., I, 263), sau sl. dyba, de unde dibă, s. f. (butuc). Cf. dîmb, dumbravă. Der. dubăi, vb. (Trans., a cînta la dubă); dubas, s. n. (Mold., barcă pescărească; ponton), din rus. dubas, cf. tc. duba „ponton”; dubăsar, s. m. (Mold., pontonier). Vezi definitia »

PĂPĂRÁDĂ, păpărade, s. f. (Reg.) Jumări, scrob. – Din papară. Vezi definitia »

AORTOSTENÓZĂ s. f. îngustare patologică a pereților aortei. (< fr. aortosténose) Vezi definitia »

líșiță (líșițe), s. f. – Pasăre (Fulica atra). – Var. leșiță. Probabil din leașiță, f. normal al lui leah „polonez”, cf. alt nume al său rață leșească. Intermediul rut., propus de Scriban, care însă nu există, pare inutil. Numele bg., sb., cr. liska, pol. lyska (Cihac, II, 173; Tiktin; Candrea) nu constituie o explicație suficientă. Vezi definitia »

MELÍTĂ s. f. sirop de zahăr care înlocuiește mierea. ◊ medicament preparat cu miere. (< fr. méllite) Vezi definitia »