REZOLUTÓRIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoacă anularea unui act, care desființează. ◊ Condiție rezolutorie = condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. résolutoire. Vezi definitia »

stiu, -íe, adj. (reg.; despre cai) care are părul pestriț. Vezi definitia »

CONTRADICTÓRIU, -IE, contradictorii, adj. (Despre fenomene, idei, tendințe) Care se contrazic între ele, care se exclud reciproc, care sunt incompatibile unul cu altul. ◊ Loc. adj. si adv. În contradictoriu = (Care este) în opoziție de idei cu ceva sau cu cineva. – Din fr. contradictoire. Vezi definitia »

CÁLCIU s. n. 1. metal alcalino-pământos, moale, alb-argintiu. 2. medicament conținând calciu (1). (< fr. calcium) Vezi definitia »

GRÉMIU s. n. Grupă de experți care îndeplinesc anumite sarcini; birou, comisie, comitet; (p. ext.) corp constituit, corporație, asociație. [Cf. germ. Gremium. / după „Brockhaus-Enzyklopädie” și „Wahrig: Deutsches Wörterbuch”]. Vezi definitia »