Definita cuvantului șpantă
șpántă, șpănți, s.f. (reg.) 1. bucată mică de fier. 2. (în exploatarea lemnului) placă de fier cu trei sau patru colți, care se fixează pe fundul ulucului (jilipului) pentru a micșora viteza de coborâre a buștenilor.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu șpantă
ȘOPTEÁLĂ, șopteli, s. f. Faptul de a șopti; șușoteală. – Șopti + suf. -eală. Vezi definitia »
BRÍZĂ s. f. vânt periodic ușor, care suflă la țărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineața spre culmi; (p. ext.) adiere, boare. (< fr. brise) Vezi definitia »
DIAFTORÉZĂ s.f. (Geol.) Proces metamorfic prin care șisturile cristaline se adaptează unor condiții de metamorfism mai puțin intens decât cel care a determinat formarea lor. [Cf. fr. diaphtorèse, germ. Diaphtorese]. Vezi definitia »
opácă (opắci), s. f. – 1. (Pl. Trans.) Detenție, arestare. – 2. Furchet, cuzinet. – 3. Vîslă, lopată. Sl. opako „înapoi”, slov. opak „pe dos, invers” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 228), cf. sl. opačica „legătură”. – Der. opăci, vb. (a împiedica; a tulbura; a molesta, a deranja), din sb., slov. opaciti; opăceală, s. f. (molestare, supărare); opacină, s. f. (vîslă), din sl. opačina „legătură”, cf. ceh. opačina „vîslă”, rut. opačyna „vîslă”. Vezi definitia »
ANAMNÉZĂ2 s.f. 1. (La Platon) Amintire a ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat în existența sa antepământeană. 2. Rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici. [< fr., gr. anamnesis]. Vezi definitia »