DEGENERESCÉNȚĂ s. f. 1. tendință de degenerare. ◊ modificare patologică regresivă a unui țesut sau organ. 2. (mat.) existența mai multor funcții proprii, corespunzătoare unei singure valori proprii unui operator. (< fr. dégénérescence) Vezi definitia »

HETAÍRĂ s. f. 1. curtezană în Grecia antică. 2. prostituată. (< fr. hétaïre, gr. hetaira) Vezi definitia »

RÁȘCĂ, rășci, s. f. Unealtă pescărească în formă de prăjină, cu care pescarii împing frânghiile năvodului pe sub gheață, de la o copcă la alta, sau cu care gonesc peștele spre năvod. ♦ Unealtă asemănătoare cu o sulă, cu care pescarii cătrănesc plutele de la carmace. – Et. nec. Vezi definitia »

ELECTROGRAVÚRĂ s.f. Gravură obținută pe cale electrolitică. [< fr. électrogravure]. Vezi definitia »

CARICATÚRĂ, caricaturi, s. f. 1. Reprezentare, mai ales în desen, a unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenție satirică sau umoristică. ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu această înfățișare. 2. Imitație nereușită, care denaturează originalul. – Din fr. caricature. Vezi definitia »