líotă (líote), s. f. – Bandă, trupă, mulțime. – Var. lea(h)otă. Origine îndoielnică. După Candrea și Scriban, din bg., sb., rut. lihotá, pol. lichota „lucru inutil” sau „lucru rău”, din sl. lichŭ „inutil” (cf. Berneker 718); dar der. nu este clară. După Tiktin, din germ. med. ljute (› germ. Leute) „oameni”, care e și mai puțin sigur. Probabil trebuie pornit de la rădăcina expresivă leo-, cf. leoarbă, li(o)păi, leurdă, cu finala ca în pihotă. Vezi definitia »

FRÁGĂ, fragi, s. f. Partea comestibilă a fragului¹ (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2. Compus: fragă-tătărească = plantă erbacee cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 3. (Reg.; uneori determinat prin „de pom”) Dudă. [Var.: frag s. m.] – Lat. fraga. Vezi definitia »

Solomâzdră = salamandră (regionalism restrâns, Moldova) Vezi definitia »

ÁVĂ², ave, s. f. Mreajă (de prins pește). – Tc. av. Vezi definitia »

RECALCITRÁNȚĂ s.f. Faptul de a fi recalcitrant; îndărătnicie, nesupunere; încăpățânare. [Cf. fr. récalcitrance]. Vezi definitia »