Definita cuvantului certa
certá (certát, certát), vb. – 1. (Refl.) A se lua la ceartă, a se ciorovăi. – 2. (Refl.) A se dușmăni, a se învrăjbi. – 3. A dojeni, a mustra. – 4. A critica. – 5. A pedepsi. – 6. (Refl., înv.) A se învăța minte. – Mr. nțertare, megl. (an)țertu, istr. certu. Lat. certāre „a certa” (Pușcariu 347; Candrea-Dens., 321; REW 1840; Densusianu, GS, II, 18; DAR); cf. alb. kjertoń (Meyer 220), v. it. certare, sard. kertare. – Der. ceartă, s. f. (ceartă, conflict, încăierare; mustrare; pedeapsă), deverbal; certăreț, adj. (gîlcevitor, arțăgos); certător, adj. (care ceartă, mustrător); certaș, s. m. (certăreț, gîlcevitor; impricinat, parte dintr-un proces). Ceartă ar putea fi o formație anterioară rom., deoarece îi corespunde alb. kjartë (Philippide, II, 636).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu certa
ESCORTÁ vb. I. tr. A însoți (mai ales o persoană importantă) pentru pază, pentru apărare etc. ♦ A însoți un deținut pentru a-l păzi. ♦ (Despre nave, avioane militare) A însoți nave comerciale (pentru a le proteja). [< fr. escorter]. Vezi definitia »
(exista in DEX, la sg. cotreanță! – tavi) Termen depreciativ utilizat în Bucovina de Nord și Tinutul Herței referitor la obiectele textile dintr-o gospodărie. Vezi definitia »
negáta adj. invar. și adv. 1. (adj.; reg.) care este ouat fără găoace. 2. (adv.; înv.) care nu este terminat, care nu s-a pregătit (pentru ceva). Vezi definitia »
BÉTA s. m. inv. 1. a doua literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului b. 2. radiație ~ = radiația emisă de nucleul izotopilor radioactivi, din electroni. (< fr. bêta) Vezi definitia »
CONTRAMANIFESTÁ vb. intr. a face o contramanifestație. (< fr. contre-manifester) Vezi definitia »