Definita cuvantului cetate
cetáte (cetắți), s. f. – 1. Fortăreață, citadelă, castel. – 2. Oraș. – Mr. țitate, megl. țitati, istr. cetǫte. Lat. cῑvĭtātem (Diez, I, 123; Pușcariu 349; Candrea-Dens., 322; REW 1959; DAR)); cf. alb. kjutat (Meyer 229); it. città, v. prov., cat. ciutat, fr. cité, sp. ciudad, port. cidade. Der. cetățuie, s. f. (citadelă, fortăreață); cetățean, s. m. (locuitor al unui stat); cetățenesc, adj. (de cetățean, civic; obștesc); cetățenie, s. f. (condiția de cetățean; naționalitate); cetățenime, s. f. (mulțime de cetățeni; burghezie); încetățeni, vb. (a acorda cetățenie); concetățean, s. m., format pe baza fr. concitoyen.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cetate
EVITABILITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este evitabil. (< evitabil + -itate) Vezi definitia »
IORTOMĂNÉȘTE adv. v. ortomănește. Vezi definitia »
TRANZITIVITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este tranzitiv. ♦ Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive. ♦ (Log.; mat.) Relație în care se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni. [Cf. fr. transitivité]. Vezi definitia »
BONAPARTE, familie franceză, de origine italiană cu o ramură stabilită în Corsica în sec. 17. Mai importanți: Charles Marie B. (1746-1785) căsătorit cu Maria Letizia Ramolino (1750-1836); au avut 8 copii: Joseph (1768-1844), rege al Neapolelui (1806-1808) și al Spaniei (1808-1813); Napoleon B. v. Napoleon I; Lucien (1775-1840), prinț de Canino; Maria-Anna, zisă Elisa (1777-1820), prințesă de Lucca și Piombino, mare ducesă de Toscana; Louis (1778-1846), rege al Olandei (1806-1810); Marie-Paulette, zisă Pauline (1780-1825); Marie-Annonciade, zisă Caroline (1782-1839), mare ducesă de Clèves și Berg, regină a Neapolelui; Jerôme (1784-1860), rege al Westfaliei; Napoleon François Charles Joseph (Napoleon II) (1811-1832), fiul lui Napoleon I, rege al Romei; Charles Louis Napoleon v. Napoleon III. Vezi definitia »
INSALUBRITÁTE s. f. starea a ceea ce este insalubru. (< fr. insalubrité) Vezi definitia »