DÓMRĂ, domre, s. f. Instrument muzical cu coarde, cu cutia de rezonanță circulară și cu gâtul lung, de origine rusească. [Var.: dómbră s. f.] – Din rus. domra. Vezi definitia »

clácă (clắci), s. f. – 1. (Înv.) Prestație feudală, muncă neplătită pe care iobagul era obligat să o facă în folosul stăpînului. – 2. Muncă voluntară, care se face de obicei între vecini, spontan și gratuit, cu caracter de reciprocitate. Se face în general pentru muncile cîmpului, pentru construcții și, între femei, pentru treburile gospodărești, și se termină de obicei printr-o petrecere, cu băuturi și jocuri de societate. Sl. tlaka „serviciu feudal” (Cihac, II, 416; Conev 66); cf. sb., cr., slov., ceh. tlaka „serviciu”, pol. tłoska „muncă voluntară”, rut. kljaka, al cărui fonetism indică un împrumut din rom. (Miklosich, Wander., 21; Candrea, Elemente, 407). Cf. toloacă. – Der. clăcui, vb. (a organiza sau a participa la o clacă, muncă voluntară); clăcaș, s. m. (înv., birnic; care ia parte la o clacă); clăcășesc, adj. (de clăcași). Vezi definitia »

CUPÉLĂ s. f. vas refractar, la extragerea metalelor prin cupelație. (< fr. coupelle) Vezi definitia »

BARBACÁNĂ, barbacane, s. f. Deschizătură mică lăsată din loc în loc într-un zid de sprijin, pentru scurgerea apelor colectate în spatele acestuia. – Fr. barbacane. Vezi definitia »

SFENOIDÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei sinusului sfenoidal. [Pron. -no-i-. / < fr. sphénoïdite]. Vezi definitia »