OÁZĂ s.f. 1. Loc în mijlocul unui deșert, unde există vegetație bogată și apă. ♦ (Fig.) Regiune, loc care contrastează puternic cu ceea ce se află în jur. 2. Porțiune neacoperită de gheață în interiorul Antarcticii în care vegetează o floră sărăcăcioasă. [Pron. oa-ză. / < germ. Oase, cf. fr., lat., gr. oasis < cuv. egiptean]. Vezi definitia »

LÍGĂ, ligi, s. f. Uniune, asociație sau coaliție de state, orașe, de societăți sau de indivizi, constituită în vederea realizării unui țel comun. – Din fr. ligue, it. liga. Vezi definitia »

bántă (bénți), s. f. – Laț, fîșie, bridă, lanț. Dim. bendiță, bentiță, s. f. (dim. de la bantă). Rus. bant, pol. bant, din germ. Band (DAR), cf. bandă. Se confundă uneori acest ultim cuvînt: o bantă de hîrtie (Vlahuță), în loc de o bandă de hîrtie. Vezi definitia »

poamă bună expr. v. poamă. Vezi definitia »

COTANGÉNTĂ s. f. funcție trigonometrică a unghiului complementar. (< fr. cotangente) Vezi definitia »